Plimbare în Măcin

    Primul RT ever in my life si se zvoneste ca nu e greu de facut.Duminica dimineata impreuna cu cei 4, din 10 anuntati initial,doritori de o plimbare (regardless the wheter) plecam spre Macin.In masina Cristi,Cosmin,Alina ,eu si Nicu-san invatacel de al lui sensei-Cos.Vreme tipic de iarna nimic portocaliu in drumul spre bacul de la Braila pe care l-am prins din mers(la propriu).Pe drumul spre Macin surpriza se adevereste ce se anunta la tv si anume cod portocaliu de viscol si ninsoare. Ajungem in Macin la benzinarie, unde ne intrebam :sa mergem ori ba pana unde vrem(sa facem traseul tematic iarna)? Nu a zis nimeni nimic de intors si am continuat. Odata ajunsi la granita Parcului National eu unul m-am bucurat ca nu ne-am razgandit pentru ca privelistea te lasa „masca”, frumos dom`le frumos .Trebuia sa iau o piatra in gura pentru ca era prima data in Macin iarna dar am evitat intentionat sa fac cunoscut acest lucru, altfel eram obligat sa iau piatra.) Ne-am echipat, am primit instructiunile de la El capitan si ne-am uitat pe panoul informativ de la inceputul traseului la care nu am prea zabovit din cauza frigului.Inceputul traseului e familiar desi acoperit cu zapada pare a fi rupt din alta poveste. Curiozitatea starnita la inceputul traseului tematic cu povestile si informatiile pe care le vom primi la fiecare punct intermediar, 8 la numar,ne-a fost omorata la chiar primul punct deoarece traseul nu e finalizat.Punctele intermediare sunt doar niste scanduri fixate pe niste trunchiuri de capacei.Am facut cateva poze pentru a ne improspata amintirile la batranete cu prima iesire in Macin iarna:p Ne-am continuat traseul nostru pentru ca pe cel tematic il pierdusem intre timp, si am intrat in padure unde, Evrika!!! nu mai viscolea, urmandu-l pe Nenciulica a.k.a.”Who is your daddy” care vroia sa ajunga la nu stiu ce intersectie de trasee. In modul asta am prelungit plimbarea neexistand riscul de a ne rataci pe acolo, stiut fiind faptul ca „Who is your daddy” cunoaste Macinul destul de bine.Am hotarat sa ne intoarcem nu inainte de a servi un copios pranz compus din ce avea fiecare la el: sunca, ceapa,zacusca,placinta cu branza si prajiturele a`la socri. In dreptul Hornului Prieteniei, de curiozitate unde Dumnezeu s-ar duce traseul asta tematic, aruncam o privire in jur si observam unul din punctele intermediare care ne scapase anterior. Din nou zic: Evrica!!! cineva acolo sus a vrut sa terminam traseul :d Pozarii fac ce stiu ei mai bine din punctul de belvedere si apoi ajungem la puctul intermediar zarit in departare unde constatam ca va trebui sa iesim iar de pe traseu deoarece nu ii mai vedeam continuarea. Coboram o vale destul de neprietenoasa, acoperita de zapada, cu scopul de a urmari un fir de apa care ne va scoate din parc.Zis si facut, dar inainte de iesirea din parc El Capitan ne lumineaza cu o farama din intelepciunea sa explicandu-ne ce reprezinta cele 7 cuburi de beton (care erau 8) printre care trecea acel firicel de apa.Adunam si cateva pet-uri ca altfel uitam de existenta „celorlalti” si terminam traseul tematic initiat si inca nefinalizat.(celorlalti=marlani care inca mai lasa in urma pet-uri, pungi din plastic, doze etc. in natura) Iesim din Parcul National Macin mai intelepti, mai relaxati si de ce nu mai tineri si mai zglobii ca niciodata. John

Mai multe fotografii in Galeria Foto